Cantă !/Nu canta ! etc. Prin urmare, si in cazul verbului a fi se aplica aceeasi regula. La persoana a doua, singular, forma afirmativa corecta este : Fii (linistit) ! Fii atent !, Fii ingaduitor ! etc., in care primul -i apartine radacinii cuvantului, iar al doilea este desinenta persoanei a doua. La forma negativa, corecta este scrierea cu un Versuri Fir-ai tu sa fii de murg - Liviu Vasilica Fir-ai tu sa fii de murg N-am putere sa te vand Acasa nu te mai duc Ori te beau ori te mananc Ori te beau ori te mananc Ori intru cu tine-n crang. In mijlocul crangului Pusei saua capatai Ipingeaua mi-asternui Ma culcai, da' n-adormii De cantatul cucului Suieratul mierlitii. Suiera-mi, mierlita, mie Categoric, conjunctivul prezent cu valoare de imperativ al verbului „a fi" are doi „i", atât la pozitiv, cât și la negativ - „Să fii/ să nu fii împăcat/ împăcată!": eu să fiu - eu să nu fiu. tu să fii - tu să nu fii. el să fie - el să nu fie. noi să fim - noi să nu fim. voi să fiţi - voi să nu fiţi. Se ajunge la concluzia că verbul „a fi" la viitor se va scrie cu un singur „i", deoarece structura impusă are în componență verbul la infinitiv care nu se va scrie NICIODATĂ cu doi „i". Odată învățată această regulă va fi imposibil să mai greșești. Cazuri similare întâlnim și în exemplele: va ști, va demeni, va citi, va reveni etc.. Ne vom ocupa puțin de scriere acestui verb la forma personală numită condițional optativ. Când spunem aș fi la tine la tine la ora 3, însă trebuie să merg la piață, observăm că avem de a face cu o condiție. Condiționalul optativ nu se formează după ureche, are desigur o regulă. Regula este simplă verbul a avea conjugat după forma: eu aș tu ai să fiți să fie Cu alte cuvinte, varianta „să fii" este a conjunctivului prezent, care, la persoana a II-a, singular, se scrie întotdeauna cu doi „i". De ce? Unul dintre „i"-uri face parte din rădăcina (tema) verbului, în timp ce al doilea „i" reprezintă desinența de persoana a II-a, singular. VKwxU1o.

fi tu sau fii tu